1 |i-un mare semn s’a ar[tat ]n cer: O Femeiea ]nve\mântat[ cu soarele; \i sub picioarele ei, luna; \i pe capul s[u, o cunun[ din dou[sprezece steleb. 2 |i era ]ns[rcinat[; \i striga chinuindu-se \i muncindu-se s[ nasc[. 3 |i-un alt semn s’a ar[tat ]n cer: Iat[, un Balaurc mare, ro\u ca focul, având \apte capete \i zece coarned; \i pe capete, \apte cununi ]mp[r[te\tie. 4 |i coada lui târa o treime din stelele cerului; \i le-a aruncat pe p[mântf. |i Balaurul a stat ]naintea Femeii care era s[ nasc[, pentru ca s[-i ]nghit[ copilul când ]l va na\te. 5 |i ea a n[scut un Copil de parte b[rb[teasc[, Cel ce cu toiag de fier va s[ p[storeasc[ toate neamurileg. |i Copilul ei a fost r[pit la Dumnezeu \i la tronul S[uh, 6 iar Femeia a fugit ]n pustiei, acolo unde are ea loc preg[tit de Dumnezeu, pentru ca acolo s’o hr[neasc[ timp de o mie dou[ sute \i \aizeci de zilej.
7 |i r[zboi s’a f[cut ]n cer: Mihailk \i ]ngerii lui au pornit r[zboi cu Balaurul. |i se r[zboia Balaurul, \i ]ngerii lui; 8 \i el n’a r[zbit, nici c[ locul lor s’a mai g[sit ]n cer. 9 |i aruncat a fost Balaurul cel mare, \arpele cel de demult, care se cheam[ diavol \i Satana, cel ce pe toat[ lumeal o ]n\eal[ — aruncat a fost pe p[mânt; \i ]ngerii s[i arunca@i au fost cu el.
10 |i-am auzit un glas mare’n cer, zicând: „Acum s’a f[cut mântuirea \i puterea \i ]mp[r[@ia Dumnezeului nostru \i st[pânirea Hristosului S[u, c[ci aruncat a fost pâr_\ul fra@ilor no\tri, cel ce ziua \i noaptea-i pâra ]n fa@a Dumnezeului nostru. 11 |i ei l-au biruit prin sângele Mielului \i prin cuvântul m[rturiei lor \i prin aceea c[ via@a p_n[ la moarte nu \i-au iubit-om. 12 Pentru aceasta bucura@i-v[, ceruri, \i voi, cei ce locui@i ]n ele! Vai vou[, p[mântule \i mare, c[ci diavolul a cobor_t la voi având mare
